viata lui Pericle

Viaţa lui Pericle

Pericle s-a născut către anul 495, avandu-l tată pe Xantipos şi mamă pe Agariste. Tatăl lui a fost unul dintre eroii de la capul Mycale, iar mama lui aparţinea nobilei familii a Alcomeonizilor, fiind nepoata vestitului Clistene, care dăruise Atenei o construcţie democratică. Avea o familie instărită, cu o poziţie socilă superioară. Cu alte cuvinte, viitorul conducător democrat provenea din cea mai inaltă aristrocaţie.
Agariste a avut un vis premonitoriu, inainte de a-l naşte pe Pericle : copilul ei era un leu; fiul ei va deveni, intr-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia, cel puţin geniul ei tutelar.
Pericle fusese un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic cam alungit, lucru care starnea ironia poeţilor.
Educaţia pe care Pericle a primit-o a fost extrem de ingrijită, cum se cădea unui tanăr aristocrat. Inainte de 13-15 ani a invăţat să citească, să scrie şi să socotească la şcoala de gramatică, după care a urmat şcoala de ed. Fizică, unde a invăţat să lanseze suliţa, să se lupte şi să călărească. Părinţii săi au ales filozofii cei mai renumiţi şi oamenii de ştiinţă cei mai de seamă pentru dezvoltarea şi implinirea darurilor sale innăscute: inteligenţă neobişnuită, perseverenţă in studiu, seriozitate, cumpănire, stăpanire de sine.
Damon din Oa il invaţă muzica; spirit rafinat, profesorul lui Pericle explorează fiinţa umană, dorind să-i cunoască toate aspectele. Pericle a invăţat de la profesorul său să cerceteze natura umană pentru a o stăpani mai bine.
Zenon din Eleea, părintele sofisticii, il iniţiază pe Pericle in arta controversei, dar cel care exercită o influenţă hotăratoare asupra sa este Anaxaboras din Clazomenes(supranumit „Spiritul”).
Pericle simte că este sortit unui viitor deosebit; de aceea el se pregăteşte minuţios inainte de a se lansa in arena politică. De altfel asemănarea sa cu tiranul Pisistrate este uimitoare pentru bătranii cetăţii. Lecţiile pe care le-a dat istoria, il ţin departe de popor, in faţa cărora apare rareori. Aşteaptă să implinească treizeci de ani, puţin inainte de alegerile din 461 i Hr, pentru a milita, cu trup şi suflet, in partidul democrat, contrar tuturor tradiţiilor familiale.
Pericle este sincer convins că in felul acesta pregăteşte viitorul strălucit al Atenei.
Ancheta ii este favorabilă, iar alegerea sa ca strateg este neindoielnică. De altfel timp de cincisprezece ani, popoprul va reinnoi votul de incredere acordat celui care avea să-l conducă pe culmile gloriei.
De acum in acolo, Pericle pune in concordanţă felul său de a trăi cu idealul său, precum şi cu funcţiile sale: grav, cam trufaş, este stăpan pe el in toate ocaziile, nu izbucneşte in hohote de ras şi plange rareori. El nu-şi iroseşte timpul cu vorbăraia fără rost sau cu hoinăreli: om de stat, muncind cu indarjire. Nu se lasă corupt, nu işi neglijează problemele personale şi este cam strans la mană. Propritar al unor domenii intinse in Attica, Pericle a incredinţat unui servitor, Evanghelos, administrarea bunurilor sale.
In viaţa publică, procedează cu iscusinţă, fiind un politician subtil şi ager. Pentru a-şi păstra ascendentul asupra poporului, a cărui fire schimbătoare ii este cunoscută, urcă foarte rar la tribună, lăsand prietenilor săi grija de a-i susţine părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Omul acesta asemănat cu Zeus ştie să rămană intotdeauna moderat la vorbă şi in gesturi.
Pericle este insă nefericit in căsnicie. Avea doi fii: Xantipos şi Paralos.
El işi ascunde firea lui duioasă sub o răceală aparentă. Se indrăgosteşte de o frumoasă străină, pe care o cunoaşte la o intrunire de filozofi. Fină, inteligentă, incantătoare, Aspasia din Milet a cucerit imediat inima lui Pericle, care divorţează pentru a trăi, cu o străină, curtezană.
Prietenii lui Pericle cu care adesea se intalnea erau: Anaxagoras şi Zenon(dascălii săi), Sofocle(vechiul tovarăş de arme), Euripide(inflăcăratul său admirator), Herodot(un reporter interesat de toate), Fidias(ministrul artelor) şi Socrate.
Marele orator şi om politic al Grciei din antichitate, conducător al Atenei intre 443-429 i Hr., şef al partidului democrat, mare protector al artelor şi ştiinţelor, in timpul căruia, Atena a atins o mare dezvoltare, ea devenind centrul comercial, politic şi cultural al Greciei antice, s-a stins din viaţă in 429 i Hr.



Autor: Rotari Tudor